Descoperire remacabilă realizată pe un pergament din secolul XIII deţinut de Arhivele Secrete ale Vaticanului

Însă, anul acesta, o echipă de cercetători condusă de un ecotoxicolog din cadrul Universităţii Tor Vergata din Roma, a descoperit că petele mov de pe document erau de fapt provocate de microbi marini, conform Vintage News.

Documentul pe care specialiştii l-au testat se afla în Arhivele Secrete ale Vaticanului din secolul XVIII. În sine documentul fiind scris în secolul XIII în apropierea Romei. Conform arhivelor, documentul nu s-a aflat niciodată în preajma unei mări. 

• România în Al Doilea Război Balcanic. „Am avut norocul să dăm peste bulgari istoviți, altfel înregistram…
• Holera, „mirosul morții” și Nicolae Iorga

Mulţumită altor teste de laborator, misterul bacteriilor marine a fost rezolvat. În trecut aceste texte erau scrise pe piele de capră, oaie sau vacă. După ce pielea era îndepărtată de pe animal era amplasată într-o baie cu aer de mare pentru a putea fi conservată. Dar în timp bacteriile marine tolerante la săruri au crescut pe document, ducând la producerea pigmentului mov. În timp ce aceste bacterii mureau erau înlocuite de altele, fiind astfel devorate toate cuvintele din pergament. 

În spatele pergamentului analizat de specialiştii din cadrul Universităţii din Roma se află însă o poveste istorică interesantă. În anul 1205-1206, un soldat numit Laurentius Loricatus a ucis accidental un bărbat în Roma. Laurentius s-a auto pedepsit pentru ce a făcut şi a început să poarte ” instrumente de pedeapsă”. Tot sub forma unei pedepse a călătorit către Santiago de Compostella din Spania şi a devenit un călugăr benedictin. Timp de 34 de ani a trăit ca pusnic pe ruinele unei mănăstiri din munţi. Laurentius a scris o carte de rugăciuni care a supravieţuit o perioadă îndelungată. Bărbatul nu primea darurile vizitatorilor, ci le oferea săracilor. 

În timp, i-a fost oferit numele de Loricatus deoarece purta o haină din inele metalice direct pe piele sub forma unei pedepse. Însă practica nu a fost inventată de el, ci de Sf. Loricatus, un călugăr benedectin care a murit în 1060 şi care a fost devotat vieţii de penitenţă. În cazul lui Laurentius, ”viitorul Papă Grigore al-IX-lea a reuşit să-l facă să renunţe la haină”.

După moartea sa din 1243, cei ce l-au admirat pe Laurentius au scris pe un pergament creat din piele de capră către Papă, cerându-i ca bărbatul să fie făcut sfânt. Abia în 1778, Papa Pius al VI-lea l-a beatificat pe Laurentius. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: